Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice Vezi definitia »
CẤNTIC s. n. v. cântec. Vezi definitia »
IDIOBLÁSTIC, -Ă, idioblastici, -ce, adj. (Geol.; despre roci) Cu formă de cristalizare proprie. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idioblastic. Vezi definitia »
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -e, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Fr. anatomique (lat. lit. anatomicus). Vezi definitia »
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique. Vezi definitia »