compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer și cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compoziție, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s. f. Vezi definitia »

LEGAȚIÚNE s. f. v. legație. Vezi definitia »

EROZIÚNE s. f. 1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi. ◊ (p. ext.) roadere, tocire, uzură. 2. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora. 3. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă. (< fr. érosion, lat. erosio) Vezi definitia »

INTENȚIÚNE s.f. v. intenție. Vezi definitia »

EXTENSIÚNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio) Vezi definitia »