Definita cuvantului oboi
OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și clape. (< it. oboe, germ. Oboe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oboi
corcoi s. n. sg. frică. Vezi definitia »
copói (copói), s. m. – 1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216). Vezi definitia »
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor2 + z[or2] + suf. -oi. Vezi definitia »
motohói, -oáie, motohói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. sperietoare de păsări în grâu. 2. om tăcut, nesociabil, ursuz. Vezi definitia »
ceasovói, ceasovói, s.m. (înv.) santinelă, strajă. Vezi definitia »