Definita cuvantului observator
OBSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care observă, scrutează. ◊ cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu observator
AERATÓR s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație. ♦ Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afinarea amestecului de formare. [< fr. aérateur]. Vezi definitia »
STRUȚUȘÓR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2). Vezi definitia »
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor. Vezi definitia »
vapór (-óri), s. m. – 1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu). Vezi definitia »
SIGNÓR NIOR/ s. m. domn. (< it. signore) Vezi definitia »