VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis. Vezi definitia »

DUODENÁL, -Ă adj. al duodenului, care se formează în duoden. (< fr. duodénal) Vezi definitia »

SPIRITUÁL¹, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel. Vezi definitia »

animal salbatic care miroase urat daca este tinut in captivitate din cuza unor glande sporative. Vezi definitia »

CARENȚIÁL, -Ă adj. referitor la carență; cauzat de o carență. (< fr. carentiel) Vezi definitia »