pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”. Vezi definitia »

FOTOGEOLOGÍE s. f. metodă de cercetare geologică pe bază de fotografii. (< engl. photogeology) Vezi definitia »

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie]. Vezi definitia »

REVERÍE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschiși. 2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporții, cu caracter visător. (< fr. réverie) Vezi definitia »

ALGRAFÍE s. f. tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu. (< fr. algraphie) Vezi definitia »