HIPSOCRÓM, -Ă, hipsocromi, -e, adj. (Med.; despre anemie) În care scade cantitatea de hemoglobină. – Din fr. hypsochrome. Vezi definitia »

-CROM² Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome]. Vezi definitia »

NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome. Vezi definitia »

INTERCÓM s.n. Sistem de comunicații interior (între pilot și echipajul unui avion sau în interiorul unei fabrici). [Cf. germ. Interkom(munikation)]. Vezi definitia »

HIPERATÓM s. m. atom instabil, în care unul dintre nuclee este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon. (< hiper- + atom) Vezi definitia »