MELOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la, prin, de meloterapie. [Cf. fr. mélothérapique]. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Fr. assertorique. Vezi definitia »

BÁZIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu proprietățile unei baze. [Cf. fr. basique]. Vezi definitia »

CLÁSIC, -Ă adj. 1. Referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic antichității greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine. 2. Privitor la clasicism (1). 3. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, ajuns la perfecțiune. ♦ (și s.m.; despre scriitori, artiști etc.) Care aparține clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un înalt nivel de perfecțiune, care aparține unei epoci considerate perfectă, model. 4. Care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. [Cf. fr. classique, it. classico, lat. classicus]. Vezi definitia »

CETÓNIC, -Ă adj. referitor la cetone; de natura cetonei. ♦ corpi či = produși intermediari ai metabolismului, din degradarea albuminelor și grăsimilor. (< fr. cétonique) Vezi definitia »