zăvór (-oáre), s. f. – 1. Încuietoare, ivăr, închizătoare. – 2. Întinzător de urzeală. – 3. Așchie, țandără. Sl. zavorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 81), cf. slov. zavora, mag. závor, zár. Sensul 3 se explică prin folosirea frecventă a unei surcele ca ivăr. – Der. zăvorî, vb. (a închide, a încuia cu zăvorul). Din mag. zár provine zar, s. n. (zăvor). Vezi definitia »

DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. – Din fr. déclinateur. Vezi definitia »

păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos. Vezi definitia »

VALSATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Dansator al unui vals; bun dansator de valsuri. [Cf. it. valsatore, fr. valseur]. Vezi definitia »

PREAMPLIFICATÓR s. n. amplificator într-un lanț de transmisiune, înaintea unui amplificator principal. (< fr. préamplificateur) Vezi definitia »