MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle) Vezi definitia »

chéglu (-li), s. m. – La garniturile complete de litere, instrument care indică, în puncte, corpul de literă. Germ. Kegel. Este dubletul de la cheglă (var. cuglă), s. f. (Trans., bilă). Vezi definitia »

CÚPLU s.n. 1. Pereche, reunire de două persoane bazată pe o legătură constantă sau datorată unei apropieri accidentale. 2. (Fiz.) Sistem de două forțe antiparalele și de aceeași intensitate. 3. Piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau în fuzelajul unui avion. [< fr. couple]. Vezi definitia »

CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex) Vezi definitia »

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle. Vezi definitia »