SIDERÓZĂ, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit. 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din fr. sidérose. Vezi definitia »

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture) Vezi definitia »

CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-] – Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoide. Vezi definitia »

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită² (2). – După fr. amoureuse. Vezi definitia »

BIOCINÉTICĂ s.f. Știință care studiază mișcarea organismelor vii. [< fr. biocinétique]. Vezi definitia »