Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
COSMOGRÁMĂ s. f. hartă a poziției aștrilor pe bolta cerească, în funcție de care astrologii întocmesc horoscopul. (< fr. cosmogramme) Vezi definitia »
BAVÚRĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure) Vezi definitia »
URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică. Vezi definitia »
CROMOGENÉZĂ s. f. proces de producere a pigmenților. (< fr. chromogenèse) Vezi definitia »
CATALECTICĂ (‹ fr.) s. f. Compartiment al metricii în versificație antică, tratând despre finalurile ritmice ale versurilor. V. clauzulă. Vezi definitia »