RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [Var.: ridícul, -ă adj.] – Din it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus. Vezi definitia »

FENÓL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phénol, cf. gr. phainein – a străluci]. Vezi definitia »

OLIGOPÓL s.n. Formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. [< fr. oligopol]. Vezi definitia »

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. Vezi definitia »

RADICÍCOL, -Ă adj. (despre organisme) care crește sau trăiește pe rădăcinile plantelor. (< fr. radicicole) Vezi definitia »