DISURÍE, disurii, s. f. (Med.) Greutatea de a urina. – Din fr. dysurie. Vezi definitia »

CARIOLOGIE ({s} gr. karyon „nucleu” + logos „studiu”) s. f. Ramură a citologiei care studiază alcătuirea și funcțiile nucleului, precum și a elementelor lui structurale (cromozomi, nucleolici, membrană nucleară); utilizează metode de cercetare citochimice, citofotochimice, de microscopie nucleară. Vezi definitia »

OINOLOGÍE s.f. v. enologie. Vezi definitia »

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

VOPSELĂRÍE, vopselăríi, s. f. Vopsitorie. [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »