HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie. Vezi definitia »

URANORAFÍE s. f. sutură a vălului palatului. (< fr. uranorraphie) Vezi definitia »

șuștáie s.f. (reg.) băț, retevei. Vezi definitia »

INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită conștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron. -tro-iec-, gen. -iei, var. introiecțiune s.f. / cf. it. introiezione, fr. introjection]. Vezi definitia »