CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique) Vezi definitia »

SORBÍTIC, -Ă adj. Referitor la sorbită, de natura sorbitei. [Cf. germ. sorbitisch]. Vezi definitia »

ADRENOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) opusă acțiunii adrenalinei. (< fr. adrénolytique) Vezi definitia »

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaș, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus]. Vezi definitia »

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus. Vezi definitia »