ÎNCLINÁȚIE s. f. 1. înclinare. 2. (fig.) vocație. 3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ♦ ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal. (< fr. inclination, lat. inclinatio) Vezi definitia »

blajénie, s.f. (înv.) fericire divină, beatitudine. Vezi definitia »

HIPOCOLÍE s. f. reducere a secreției biliare. (< fr. hypocholie) Vezi definitia »

SPERMATOGONÍE s. f. celulă germinală producătoare de spermatii; spermatangiu, spermogonie. (< fr. spermatogonie) Vezi definitia »

arahnefobíe s.f. Teamă patologică de păianjeni sau de insecte în general. (< engl. arachnephobia) Vezi definitia »