ACT s.n. 1. Rezultatul unei acțiuni, al unei activități umane; acțiune, faptă. ◊ A lua act (de ceva) = a afla, a înregistra, a nota; a face act de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe. 2. Document oficial care constată un fapt, o învoială, o obligație etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, folosită ca bază la dezbaterile unui proces. 3. Diviziune a unei piese de teatru. [< lat. actus, cf. fr. acte]. Vezi definitia »

PROSPÉCT s. n. 1. afiș, broșură, pliant conținând date informative asupra unor lucrări, a unor produse puse în vânzare sau în scopuri publicitare. 2. distanța în plan orizontal dintre fronturile a două construcții față în față. (< fr., lat. prospectus, germ. Prospekt) Vezi definitia »

HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală^{Vezi nota 1} izvorâtă^{Vezi nota 2} din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect. Vezi definitia »

act sexual cu finalizare orala Vezi definitia »

INCORÉCT, -Ă adj. Greșit, inexact. ♦ Necinstit, neonest. [Cf. fr. incorrect]. Vezi definitia »