NICOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic, incolor și uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine) Vezi definitia »

MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina. Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s.f. Putere deplină acordată cuiva pentru a trata o chestiune oarecare. [< it. plenipotenza]. Vezi definitia »

METAGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) alternanța a două generații, sexuată și asexuată. 2. (petr.) faza finală, geochimică, a procesului de incarbonizare. (< fr. métagenèse) Vezi definitia »

GĂLBINÍȚĂ, gălbinițe, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). – Galben + suf. -iță. Vezi definitia »