TUZLÚC, tuzluci, s. m. (Înv. și arh.) Ghetră de aba, încheiată la spate cu copci sau cu șireturi, care se purta peste ciorapi și apoi se băga în cizme; (azi reg.) ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară. – Tc. tozluk. Vezi definitia »

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”. Vezi definitia »

TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) Vezi definitia »

zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce Vezi definitia »

PERNAMBÚC, pernambuci, s. m. v. FERNAMBUC. – [DN], cu extindere la sensul 1) din [NODEX] Vezi definitia »