BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc. Vezi definitia »

ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot. Vezi definitia »

CREUZÓT s. n. v. creozot. Vezi definitia »

TRICÓT, tricoturi, s. n. Țesătură făcută din fibre textile împletite în ochiuri. ♦ Obiect de îmbrăcăminte făcut din această țesătură. – Din fr. tricot. Vezi definitia »

CHARCOT [șarcó], 1. Jean Baptiste C. (1867-1936), explorator polar și oceanograf francez. Între 1903 și 1905 a atins țărmurile occidentale ale Țării lui Graham, iar între 1908 și 1910 a cercetat M. Bellingshausen și a descoperit ins. care îi poartă numele. 2. Ins. în E M. Bellingshausen, în apropierea Antarcticii, în Arh. Palmer; 5,62 mii km². Relief cu alt. max. de 750 m. Legată printr-un ghețar de șelf peste str. Wilkins cu Țara Alexandru I. Vezi definitia »