PURGÁȚIE, purgații, s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (Înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio. Vezi definitia »

IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie) Vezi definitia »

PNEUMOPEXÍE s. f. fixare a plămânului la peretele toracic. (< fr. pneumopexie) Vezi definitia »

FRENALGÍE s. f. dispoziție dureroasă și depresivă, în melancolie. (< fr. phrénalgie) Vezi definitia »

ERGONOMÍE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă]. Vezi definitia »