ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”. Vezi definitia »

PROFILAXÍE s. f. ansamblu de măsuri medico-sanitare destinate a preveni apariția și propagarea bolilor contagioase. ◊ ramură a medicinei care se ocupă cu aceste măsuri. (< fr. prophylaxie) Vezi definitia »

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii Vezi definitia »

MELODÍE s. f. 1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziție muzicală, cântec. 2. (fig.) muzicalitate. (< fr. mélodie, it., lat. melodia) Vezi definitia »

PODOLOGÍE s. f. parte a medicinei care se ocupă cu studiul afecțiunilor piciorului. (< fr. podologie) Vezi definitia »