prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome. Vezi definitia »

șom, șomi, s.m. (înv.) samur; blană de samur. Vezi definitia »

BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.). Vezi definitia »

MEDULOSUPRARENALÓM s.n. (Med.) Tumoare a substanței medulare a glandei suprarenale. [După fr. médullosurrénalome]. Vezi definitia »

CASTANOZIÓM ZIOM/ s. n. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată. (< rus. kastanosëm) Vezi definitia »