CÓRIUM s. n. strat de piele între epidermă și stratul adipos subcutanat, din țesut conjunctiv. (< fr., lat. corium) Vezi definitia »

BOCHUM [bócum], oraș în V Germaniei (Renania de Nord-Westfalia), în conurbația Ruhr: 389,1 mii loc. (1988). Expl. de huilă. Metalurgie; ind. chimică și constr. de mașini (uzinele „Opel”), echipament electric. Nod de comunicații. Universitate. Biserică (1599). Fundat în 1041. Vezi definitia »

lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci. Vezi definitia »

olúm, olúmuri, s.n. (reg.) 1. adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. 2. vad de adăpat vitele. Vezi definitia »

QUADRÍVIUM s.n. Grup de obiecte (aritmetica, muzica, geometria și astronomia) care, împreună cu cele incluse în trivium, alcătuiau cele șapte arte liberale ce constituiau materia de învățământ a școlilor medievale. [Pron. cua-dri-vi-um. / lat. quadrivium < quadri – cu patru, via – drum]. Vezi definitia »