Definita cuvantului omogenitate
OMOGENITÁTE s. f. însușirea de a fi omogen. ◊ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ◊ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ◊ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omogenitate
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. Vezi definitia »
DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis. Vezi definitia »
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité) Vezi definitia »
DENSITÁTE s. f. 1. faptul, calitatea de a fi dense. 2. raportul dintre masa și volumul unui corp; masă specifică. 3. număr, cantitate de obiecte aflate pe o suprafață sau pe o lungime luate ca unitate. ◊ raportul dintre populație și teritoriul ocupat de aceasta. (< fr. densité, lat. densitas) Vezi definitia »
PRACTICITÁTE s. f. (Rar) Înclinare spre o activitate practică. – Practic + suf. -itate. Vezi definitia »