Definita cuvantului omologie
OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omologie
MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction. Vezi definitia »
AGREGÁȚIE s. f. Agregare. – Din fr. agrégation, lat. aggregatio. Vezi definitia »
STENODACTILOGRAFÍE s. f. Stenografiere a vorbirii cuiva, urmată de dactilografierea directă a textului (fără ca acesta să mai fie transpus în scrierea de mână curentă). – Din fr. sténodactylographie. Vezi definitia »
MORFOFIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază raportul dintre structura celulelor, a țesuturilor sau a organelor și funcțiilor lor. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. morphophysiologie]. Vezi definitia »
SOMATOSCOPÍE s.f. Examinare vizuală a constituției somatice. [Gen. -iei. / < germ. Somatoskopie, cf. gr. soma – corp, skopein – a privi]. Vezi definitia »