SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique. Vezi definitia »

IÓDIC adj. acid ~ = acid oxigenat al iodului. (< fr. iodique) Vezi definitia »

CATALÍTIC, -Ă adj. De cataliză; produs prin cataliză. [Cf. fr. catalytique]. Vezi definitia »

DIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique) Vezi definitia »

VIOLONÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la (cântatul din) vioară. II. s. f. arta de a cânta la vioară. (după it. violinistico) Vezi definitia »