ORTORADIOSCOPÍE, ortoradioscopii, s. f. (Fiz.) Metodă radioscopică pentru obținerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. orthoradioscopie. Vezi definitia »

FIBRILÁȚIE s.f. (Med.) Stare caracterizată prin contracții fine și rapide ale unei grupe de fibre musculare. ◊ Fibrilație cardiacă = stare a inimii în care pulsațiile regulate sunt înlocuite cu tremurături dezordonate ale fibrelor musculare, care merg diminuându-se până la încetarea oricărei activități cardiace. [Gen. -iei, var. fibrilațiune s.f. / < fr. fibrillation]. Vezi definitia »

CAȘEXÍE s. f. Stare generală proastă a organismului, comună mai multor boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc. – Din fr. cachexie, lat. cachexia. Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE, înclinații, s. f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare. ♦ Fig. Vocație, atracție, dispoziție pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Vezi definitia »

BRADIARTRÍE s.f. (Med.) Bradilalie. [Pron. -di-ar-, gen. -iei. [< fr. bradyarthrie]. Vezi definitia »