ȚEP, țepi, s. m. Țeapă (3-4) [în DEX'98]; ghimpe, spin. Țepii trandafirului. Țepii ariciului. – Din țeapă (probabil refăcut din pl. țepi). Vezi definitia »

nezghép s.n. (înv.) eșarfă de tafta purtată de femei altădată. Vezi definitia »

CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte. 2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită. ◊ bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu. (< fr. crêpe) Vezi definitia »

JEEP s.n. Mașină mică de campanie adaptată pentru misiuni de recunoaștere și legătură pe orice teren, folosită întâi de armata americană. [Pron. gip. / < americ. jeep < G. P. – prescurtare de la general purpose – de uz general]. Vezi definitia »

cep (cépuri), s. n. – 1. Butuc de viță de vie. – 2. Creangă de brad sau nod lăsat de aceasta cînd este smulsă de pe trunchi. – 3. Nod. – 4. Dop, canea. – 5. Știft, pivot, bulon. – 6. Scobitură a unei bîrne care se îmbină cu capătul alteia. – Mr. cep, megl. čomp, istr. țep. Probabil rezultat din întîlnirea lat. cippus cu bg. čep, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Pușcariu 333; Candrea-Dens., 303; REW 1935; Conev 63; DAR. Corespondența sensurilor cu cuvintele romanice (it. ceppo „cep”; abruz. tšeppe „canea”; fr. cep; prov., cat. cep; sp., port. cepo) indică faptul că rom. continuă aceeași tradiție. Pe de altă parte cuvintele sl. corespunzătoare (bg., slov., ceh. čep, sb. čepa, pol. czop, rut. čip, rus. čop) nu sînt cu adevărat sl. și, după Berneker 143, provin din it. cippo (pol. poate din germ.), astfel încît trebuie să fie termeni relativ moderni. Totuși, este probabil să se fi produs o contaminare între cuvîntul lat. și cel sl. (cf. Pușcariu, Lr., 281). Der. cepău, s. n. (canea); cepos, adj. (noduros), cf. sl. čepuratŭ „noduros”; cepar, s. n. (burghiu, sfredel); cepurar, s. n. (burghiu); cepui, vb. (a tăia crengile unui arbore; a face cepuri; a pune cep la un butoi); cepuitor, s. n. (rindea de făcut canele); cepărit, s. n. (înv., impozit plătit pe cîrciumi). Vezi definitia »