MIÁSMĂ s.f. Emanație nesănătoasă, miros urât provenit din materii organice în descompunere; duhoare. [Pron. -mi-as-. / < fr. miasme, cf. gr. miasma – murdărie, pată]. Vezi definitia »

POCĂIÁLĂ, pocăieli, s. f. (Rar) Pocăință. [Pr.: -că-ia-] – Pocăi + suf. -eală. Vezi definitia »

OSTRACÍTĂ s. f. stridie fosilă. (< fr. ostracite) Vezi definitia »

PEDÁLĂ s. f. 1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor. ◊ sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri. (< fr. pédale) Vezi definitia »

SÓLBĂ, solbe, s. f. Arșic de capră. – Lat. subalba. Vezi definitia »