HÓSTIE s. f. 1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) azima împărtășaniei. 3. (fig.) victimă. (< fr. hostie, lat. hostia) Vezi definitia »

ALORITMÍE s.f. Aritmie periodică. [< fr. allorythmie]. Vezi definitia »

PARASCÂNTÉIE, parascântei, s. f. Dispozitiv montat la locomotive și la cubilouri, care reține particulele solide incandescente, pentru ca acestea să nu iasă pe coș și să provoace incendii. ♦ Ecran izolant, necombustibil, care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Din para¹- + scânteie (după fr. pare-étincelles). Vezi definitia »

AZEOTROPÍE s. f. azeotropism. (< fr. azéotropie) Vezi definitia »

OTOTOMÍE s.f. (Med.) Disecție a urechii. [Gen. -iei. / < fr. ototomie, cf. gr. ous – ureche, tome – tăiere]. Vezi definitia »