Definita cuvantului onoare
ONOÁRE s. f. 1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. ♦ de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. renume, faimă, bună reputație. ♦ a face ~ cuiva = a onora. 3. considerație, respect, stimă. ♦ gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva). 4. cinste, favoare. 5. castitate, pudoare (la femei). (< lat. honor, fr. honneur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu onoare
CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca. Vezi definitia »
VISÁRE, visări, s. f. Faptul de a visa; reverie, meditație. ♦ Fantezie. – V. visa. Vezi definitia »
SPLENDOÁRE, splendori, s. f. Frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție. ♦ (Concr.) Obiect, ființă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Vezi definitia »
BITUMÁRE s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma]. Vezi definitia »
URNÍRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei. – V. urni. Vezi definitia »