AFILIÁȚIE s. f. afiliere. (< fr. affiliation) Vezi definitia »

MĂREȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast¹. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie. Vezi definitia »

-STEGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „acoperiș”, „acoperământ”, „capac”. [< fr. -stégie, cf. gr. stegos]. Vezi definitia »

CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaționale. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convénțiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis. Vezi definitia »

SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia. Vezi definitia »