Definita cuvantului uzanță
UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu uzanță
HEMATOPOIÉZĂ s. f. Proces de formare și de maturizare a celulelor sangvine. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hématopoïèse. Vezi definitia »
MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque. Vezi definitia »
cataplasmă, pastă revulsivă pusă pe o bucată de pânză și aplicată pe locul bonav Vezi definitia »
CINEMOGRÁMĂ s.f. Înregistrare ritmică la intervale scurte, pe peliculă fotografică, a diverselor faze ale unei mișcări. [Scris și kinemogramă. / < fr. cinémogramme]. Vezi definitia »
strătorícă, s. f. – Ventrilică (Veronica officinalis). Sb. strator, bg. stratur „amarant”. Vezi definitia »