Definita cuvantului uzucapiune
UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu uzucapiune
NUMERAȚIÚNE s.f. v. numerație. Vezi definitia »
nemțoáne s.f. (reg.) 1. femeie de la oraș; doamnă. 2. condurul-doamnei. Vezi definitia »
DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere) Vezi definitia »
PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) Vezi definitia »
LINCȚIÚNE s. f. lingere, sugere. (< lat. linctio) Vezi definitia »