ANTIMÓNIU (‹ germ., lat. m.) s. n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p. t. 630 ºC, p. f. 1.645 ºC), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450. Vezi definitia »

itineráriu (= itinerar) s. n. (pl. itinerarii) Vezi definitia »

amfibiu,-ie,amfibii,adj.ș.n.I.Adj.1.[Despre fiinte]Care poate trai in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat.2. Fig.Care are o natura sau un aspect dublu.II.S.n.Avion,automobilsau tanc special construite spre a putea fi utilizate atit pe uscat.cit si pe apa.-Din fr.amphibie. Vezi definitia »

șaníu, -íe, adj. (reg.) cu șalele moi, slabe, pocite. Vezi definitia »

MIGRATÓRIU, -IE adj. Migrator. [Pron. -riu. / < fr. migratoire]. Vezi definitia »