Definita cuvantului opercul
OPÉRCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. 2. organ care închide scoica anumitor moluște. 3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. (< fr. opercule, lat. operculum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu opercul
a face tot tacâmul expr. (prst.) a-l satisface pe client prin procedee pline de imaginație. Vezi definitia »
a-i curge borșul expr. a avea o hemoragie, a sângera. Vezi definitia »
predicatul este partea de vorbire care arata e face subiectul Vezi definitia »
Iluminísmul (mișcare culturală) s. propriu n. Vezi definitia »
Primul cuvant trimis de io, Catalin, pentru a testa noua structura a tabelelor. Vezi definitia »