TRÍSMUS s.n. (Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr. trismus, cf. gr. trismos]. Vezi definitia »

AURÉUS s. m. monedă romană de aur. (< lat. aureus) Vezi definitia »

CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jaz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus. Vezi definitia »

VÁLGUS s.n. (Med.; op. varus) Deviație a piciorului în afară. [< fr., lat. valgus]. Vezi definitia »

INDÚS, -Ă adj. (Despre un fenomen sau proces) Care este influențat sau produs de un stimul extern. // s.n. Parte a unei mașini electrice în care se produce, prin inducție, un curent electric. [După fr. induit]. Vezi definitia »