OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk. Vezi definitia »

MUTAȚIONÍST, -Ă, mutaționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al mutaționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mutationniste. Vezi definitia »

DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez- + gust (după fr. dégoût). Vezi definitia »

ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Fr. athéiste. Vezi definitia »

METEOROLOGÍST, -Ă s.m. și f. Meteorolog. [< fr. météorologiste]. Vezi definitia »