IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. Vezi definitia »

COMUTATIVITÁTE s. f. 1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează. 2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta. 3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții. (<fr. commutativité) Vezi definitia »

(A)este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia. raspunde la intrebarile:care?, ce fel de?,al(a,ai,ale)cui?, cati?, cate? adresate cuvantului cu rol de element regent. Vezi definitia »

ENORMITÁTE s.f. 1. (Rar) Întindere colosală. 2. Lucru de necrezut; exagerare. ♦ Prostie, gugumănie; aberație, absurditate. [< cf. fr. énormité, lat. enormitas]. Vezi definitia »

FENOMENALITÁTE s.f. Faptul de a fi fenomenal (2) [în DN]. [Cf. fr. phénoménalité]. Vezi definitia »