EMISÁR² s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire) Vezi definitia »

TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir. Vezi definitia »

creițár (creițári), s. m. – 1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145). Vezi definitia »

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire) Vezi definitia »

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea) Vezi definitia »