TAHEOGRAFÍE s. f. întocmirea de hărți și planuri topografice cu ajutorul taheografului. (< fr. tachéographie) Vezi definitia »

AMFIDIPLOIDÍE s. f. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori. (< fr. amphidiploïdie) Vezi definitia »

RETROVÉRSIE s. f. retropoziție a unui organ anatomic. ◊ deplasare prin îndoire a uterului spre înapoi. (< fr. rétroversion) Vezi definitia »

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

TOPOCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a climatolgiei care studiază topoclimatele. (< topoclimat + -logie) Vezi definitia »