HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

PROTÉCȚIE s.f. 1. Ocrotire, pază, apărare. ◊ Protecția muncii = ansamblul măsurilor luate pentru a se asigura desfășurarea muncii în condițiile cele mai sigure și mai bune pentru cei care o execută. 2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă; favoare; (p. ext.; fam.) persoană care acordă acest sprijin. [Gen. -iei, var. protecțiune s.f. / cf. fr. protection, lat. protectio]. Vezi definitia »

OTÁRIE s.f. Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca. [Gen. -iei. / < fr. otarie]. Vezi definitia »

ARHEOMETRÍE s.f. Disciplină între arheologie și fizico-chimie, bazată pe transformarea informației arheologice într-una cantitativă, măsurabilă. (< arheo- + -metrie²) Vezi definitia »

INCHIZÍȚIE s. f. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor. ◊ (fig.) anchetă arbitrară, severă. (< fr. inquisition, lat. inquisitio) Vezi definitia »