Definita cuvantului orchestră
ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestră
ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – Fr. alternance. Vezi definitia »
FOTOGRÁMĂ s.f. Probă fotografică pozitivă; fotografie (luată din avion) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului reprodus și care este folosită mai ales în catografie. ♦ (Cinem.) Fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (3 și 4). [< fr. photogramme, cf. gr. phos – lumină, gramma – desen]. Vezi definitia »
CLIPÁLĂ s. f. v. clipeală. Vezi definitia »
nemeșoáică, nemeșoáice, s.f. (înv.) soție sau fiică de nemeș; nemeșoaie. Vezi definitia »
CABRIÓLĂ s. f. salt al calului cu întoarcere pe loc. (< fr. cabriole) Vezi definitia »