CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); (prin restricție) armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seamă de defecte). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = o distanță nu prea mare. Calul dracului = baborniță; vrăjitoare. ♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică pentru sărituri; b) piesă în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus). – Lat. caballus. Vezi definitia »

SUBLETÁL, -Ă adj. aproape mortal; în măsură să provoace moartea. (< fr. subléthal) Vezi definitia »

INTERSTADIÁL s.n. Interval între două stadiale ale unei glaciații; interstadiu. [Pron. -di-al, pl. -le. / cf. germ. Interstadial]. Vezi definitia »

NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Ne- + comercial (după engl. non-commercial). Vezi definitia »

BITONÁL, -Ă adj. (muz.) 1. care admite existența simultană a două tonuri. 2. (despre o voce alterată) care rezultă prin formarea simultană a două sunete în laringe. (< fr. bitonal) Vezi definitia »