STATÚRĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului omenesc; stat³ (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura. Vezi definitia »

plântă, plânte, s.f. (înv.) talpa piciorului; plantă. Vezi definitia »

osfinteálă, osfintéli, s.f. (înv.) ajutor, asistență. Vezi definitia »

LEDEBURÍTĂ s. f. constituent structural al fontelor, un amestec mecanic de cementită și perlită. (< germ. Ledeburit) Vezi definitia »

FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală. Vezi definitia »