PODIDÍ, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. – Et. nec. Vezi definitia »

polidí, pers. 3 sg. polidéște, vb. IV (reg.) a se face polei, a poledița. Vezi definitia »

DOSĂDÍ, dosădesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A mâhni, a întrista pe cineva. – Slav (v. sl. dosaditi). Vezi definitia »

grojdi, grojdesc v. t. (deț.) a mânca. Vezi definitia »

CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen. Vezi definitia »