zel (-luri), s. n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s. n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv. – Der. zelator, s. m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s. f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă. Vezi definitia »

héihel, héihele, s.n. (reg., înv.) darac, ragilă. Vezi definitia »

STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el. Vezi definitia »

izvorél s.n. (pop., înv.) izvoraș. Vezi definitia »

ANTIGÉL s. n. Soluție care se adaugă în apa de răcire a motoarelor cu ardere internă, pentru a-i coborî punctul de îngheț. – Fr. antigel. Vezi definitia »