CATAFÁLC s.n. Postament pe care se așază sicriul unui mort sau efigia unui defunct. [< fr. catafalque, cf. it. catafalco]. Vezi definitia »

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque) Vezi definitia »

șovîlc interj. – Exprimă ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var. șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der. șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta); șovîrcăi, vb. (a șovăi, a ezita); șovîrnog, adj. (șchiop); știobîlcăi, vb. (a se bălăci); știuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); știulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); știulbic (var. știuldic, știrbic, știulbic), s. n. (Trans., prăjină cu care se scot peștii din ascunzători). Vezi definitia »

ORICÁLC s.n. Un fel de metal prețios de care vorbesc vechii autori greci. [< fr. orichalque, cf. gr. oros – munte, chalkos – aramă]. Vezi definitia »

POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk. Vezi definitia »